1

 

          Rareori un copil se plânge de o suferință psihologică. În cele mai multe cazuri anturajul este cel care își pune întrebări, constată schimbări comportamentale și dificultăți cum ar fi stări de agitație sau de tristețe și izolare, neatenție la școală, reacții impulsive, diferite frici sau tulburări de somn, consumul de droguri sau alcool, nehotărârea în ceea ce privește orientarea vocațională, tulburări de alimentație.

          Aceste situații neașteptate îi aduc pe parinți în cabinetul de psihoterapie. Simptomele sunt pentru copil un mod de a exterioriza suferința, el nefiind capabil sa își pună în cuvinte durerea. Psihoterapia va ajuta la desfacerea nodurilor inconștiente care îl fac pe cel mic să sufere și la găsirea unor soluții psihice, ceea ce va permite copilului să se elibereze de simptom. La prima ședință este necesară prezența părinților, ocazie cu care psihoterapeutul va afla detalii legate de istoria de viață a copilului, membrii familiei și locul celui mic în acest cadru. Ședințele următoare se vor desfășura față în față cu copilul. Tot ceea ce este spus în cadrul terapeutic rămâne confidențial și nu se vor face dezvăluiri decât cu acordul copilului. De fapt copilul trebuie să se simtă în siguranță pentru a căpăta încredere și a se exprima liber. Relația terapeutica bazată pe încredere și ințelegere, este absolut necesară pentru ca procesul să fie eficient. La anumite perioade de timp, părinții vor participa și ei la sedințe pentru a discuta despre evoluția terapiei, moduri de îmbunătățire a comunicării în familie și schimbări în comportamentul copiilor.

          În practica mea folosesc frecvent :
 - Jocul cu nisip (sandplay therapy) – o terapie în care sunt utilizate figurine, copilul creând o lume a lui într-o lădiță cu nisip. Este accesată astfel propria capacitate de vindecare, stimulându-se în același timp creativitatea și găsirea de soluții.
- Desenul – permite aducerea la suprafață a unor emoții și reprezentări psihice ale copilului. El substituie cu brio reprezentările verbale, dând acces la partea inconștientă pe care o are fiecare dintre noi.
- Poveștile - conțin numeroase mesaje care pot fi simbolice, terapeutice. Cu ajutorul diferitelor personaje, veritabile arhetipuri, sunt prezentate situații încărcate de emoții. În terapie poveștile sunt un instrument care ajută la captarea atenției copilului, permit dezvoltarea curiozității făcând loc unor întrebări legate de asemănările cu propria situație de viață, transformând conflictele și problemele în victorii.